COSMIN DUMITRU

(un excelent email primit… ) 

Într-o dimineaţă, conducatorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători.

Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ar trebui să măresc birurile!”

Bunica-miu proaspat intors de pe front, cu picioarele ciuruite de un glont de catea (care ii trecuse, din lateral, prin ambele pulpe) care in timp i-au adus si sfarsitul, ii astepta pe americani. A urmat apoi generatia lui taica-meu, care a preluat stafeta asteptarii americanilor, cedandu-ne-o noua, adica generatiei mele. Noi am “avut noroc” si au ajuns, dupa 60 de ani americanii. Intrebarea pur romaneasca, nascuta in toti acesti ani de asteptare adusi in fata maretului fapt implinit este : What the fuck ?!?! (bine ca macar bunicu-miu a apucat sa moara linistit, visand ca vor veni americanii sa ne duca peste ocean sau mai simplu, sa ne aduca statuia lor sexy incoace) Din punctul meu de vedere, ca a 3-a generatie asteptatoare… poa’ sa plece dracului inapoi ! Imi placea mai mult cand ne furau doar ai nostri !! Si cu tot cu Behtelul lor, tot pe drumurile lui Ceausescu umblam si dupa 20 de ani !!!

In toti acesti ani de asteptare cu matele ghiortaind, ba pentru Epoca de Aur (cu toate prea maretele costuri) ba apoi ca tranzitie, ba anii nesfarsiti de generatie si in curand generatii de sacrificiu, in care ne-am balacit toti ca palmasi ne-am trezit cu un tupeu incomensurabil, prin 2007 – 2008, sa ne taram un pas in sus spre… iobagi ?! Ma refer aici la marea majoritate (nu la Bentley-uri) care si-a permis atunci (ce tupeu !!) sa-si schimbe, multi dupa zeci de ani, frigiderul, televizorul si masina de spalat. Un tupeu grosolan ! Cred ca ne credeam americani deja. Pai cum poate un popor care a trait atatia ani in mizerie si minciuna efemerei zile de maine, invariabil mai buna, sa creada deodata ca e maine ?! Halooo ?? Ati vazut ce ati facut ?? NIMENI NU NE VA IERTA acest tupeu si nesimtire generala, de a trai un milimetru mai bine in cei doi ani. Doar a spus-o chiar imparatul Basescu ! Iar despre Tariceanu… ca si-a permis (dupa ce aproape toate preturile erau mai mari ca-n Europa) sa creasca cu un alt milimetru pensiile in acea perioada… chiar nu mai spun nimic. Rusine Calin Popescu Tariceanu !

Vedeti, asa se intampla atunci cand palmasii vor sa devina iobagi ! Ne ia dracu’pe toti !!

Epilog : palmasii trebuie sa ramana palmasi… e singura varianta…

Cu toate ca eram constient ca tarisoara asta nu mai are nimic, nici de facut si nici de oferit, pentru a mai excita cuiva interesul de a o scoate din hasna, nutream si eu ca toti cretinii, aproape 20 de milioane, speranta ca vom iesii la liman. Adica, intelesesem finele 2008, apoi integral 2009 si chiar inca jumatate din 2010. Auzeam de jur imprejur cum lucrurile incep sa se miste. Primisem toti cate 1.000 E, fiecare bebelus, copil, adolescent, matur, mosneag sau baba. Atat ne-au dat cei de la FMI. Atat ne-au dat pentru a le dona bancilor straine incurcate de creditele firmelor straine, in majoritate, care operau nationalizarea tarii. Renationalizarea de fapt, pentru ca nu vorbesc de nationalitate romana aici… bancile alea care au raportat anul asta profit de juma de miliard ?! Alea, da !

Ieri a iesit domn’ presedinte pe sticle (-le televizoarelor) cu mitraliera, ciuruindu-ne fara nici macar stirea ministrilor responsabili cu fiecare glont scuipat pe teava ! Mai stiti cum spunea ? ” Muie…ti-am zis ! ” si asta pe postul national… pensionarilor cu 15%, bugetarilor cu 25%, agriculturii cu 100% la subventii… o muie generala. Ideea e sa aprinda cineva lumina totusi, ca in bancul acela ca, pe intuneric, luam toti o muie prezidentiala de nu se poate !!! Si asta acum, pentru ca in curand urmeaza TVA si restul. 100%

Ce se va intampla ? Nici nu vreau sa ma gandesc !! Azi dimineata m-a sunat un prieten, client, si m-a anuntat ca urmare a declaratiilor presedintelui de la tv, compania lor a taiat bugetele de publicitate pe toata tara ! Asta dupa ce ieri abia, resemnasem prelungirea contractului si apucasem sa-i trimit si factura. Ce fac eu acum cu factura si contractul ?? LE CIURUIESC, NORMAL !

Sper sa fie un caz izolat insa, cel mai probabil, intreaga economie isi va revizui (a cata oara ?!?!) strategiile sau ce-or mai fi ramas din acestea, intr-o tara in care, incet, incep sa aud sunetul funebru al fanfarei mortuare… intr-o tara in care am ajuns ca singurul meu regret sa fie caderea pietei imobiliare (pentru ca nu merita sa-mi vand casele) si/sau economiei (pentru ca nu primesc bani pe firma) pentru a le da viteza cu ochii inchisi si a fugii, cu familionul, la BUDVA forever !

Suntem gata, fratilor, am pus-o !