Mutat de 8 ani imediat in comuna de adoptie, Ghiroda, am ajuns la concluzia ca ea este, in sine, un paradox. Cel putin pana la Revolutia din 1989, in Timisoara exista o vorba legata de comportamentele pseudo-orasenesti, mai pe sleau atunci cand o dade-ai in taranisme erai amendat imediat “ca fiind de la Ghiroda” (fiind comuna lipita practic de intrarea in oras, deci stindard de port popular)… adica vezi Doamne, erai taran si nu orasean… ok ! (asa ziceam si eu pe-atunci)
Acum, orasean get beget fiind, mutat la 30 de ani la doar 1 km de la iesirea oficiala (pentru ca practic nu mai exista de mult iesirea), adica in Ghiroda, cand povestesc despre lucrurile simple si frumoase care se intampla aici gen aer curat fara noxe, liniste, vecini deveniti familie, ceaune de bogracs, curte, mediu perfect pentru copii, etc (sau rautatile : aeroport international, baza de elicoptere Puma, Hypermarket Real, Showroom Porsche – BMW – Toyota – VW – Honda – ori primul loc in care s-au expus Ferrari California si Audi R8 ?!(sic) etc, hoteluri de 3 si 4 stele…) primesc o noua replica : “da, Ghiroda, acest Amsterdam al Romaniei !” …
Acuma, eu ca semi-proaspat taran… ce sa mai inteleg ?!