Chiar daca m-am nascut in 1973, pe Neil Armstrong il caut din 1969 pentru a realiza acest interviu. Pe langa mine, probabil, il cauta tot de atunci sute milioane de oameni pentru a-i pune, cu emotie, aceleasi intrebari. Eu consider ca am fost unul dintre norocosi si, cred, sper, ca el este intr-adevar… trebuie sa fie el cel cu care am discutat :
- Domnule Armstrong sau… pot sa va spun Neil ? (am inceput interviul cu reala emotie in glas)
…zambeste cu un calm deosebit, detasat de tot ce se intampla ca un detinator al tuturor secretelor de pe pamant : Da, imi poti spune Neil si cum spuneam, a fost un pas mic pentru mine si trebuia sa fie unul mare pentru omenire insa, undeva pe drum, intre univers si Tera, s-a intamplat ceva inexplicabil… ceva ce a facut dintr-un lucru maret, din cel mai maret lucru de fapt o simpla intamplare banala, trunchiata, macelarita intr-una dintre cele mai mari inselatorii servite vreodata globului…
- Banuiesc ca aveti si dovezi la cele afirmate … (am intervenit aproape soptind)
(zambeste din nou) -- Ok, haide sa o luam de la inceput, pas cu pas, si sa nu incepem cu sfarsitul cum face toata lumea ! In primul rand, absolut nimic nu a fost facut la voia intamplarii in istorica misiune Apollo 11… locul aselenizarii a fost ales special, fiind semnalate in timp de catre zeci, sute de astronomi, fenomene ciudate de descarcari electrice in jurul lunii (fara sa existe atmosfera) si “iluminari” interioare ale unor cratere lunare… ceea ce parea imposibil ! Nu mai aprofundez motivele misiunii pentru ca au fost multe, miza era enorma, era vorba despre suprematia spatiala pana la urma si de curiozitatea de nestavilit a omului…
- In regula (il aprob tot mai curios) , deci ati ajuns pe Luna…
- Nu te grabi ! (mi-o taie zambind) Am ajuns aproape de Luna… pe cursul prestabilit spre vecinatatea Craterului Moltke care, in timp ce ne apropiam devenea din ce in ce mai mare ca un hau intunecat si infricosator. Filmam tot, frame cu frame, cu emotie… era misiunea care amutise pentru intaia oara intreaga planeta, intr-o asteptare parca fara de sfarsit. “Wow !” am exclamat deodata, filmand in continuare, pentru ca in cadru imi aparuse o formatiune perfecta de obiecte luminoase sferice, una mai mare urmata de 4 sau 5 de dimensiuni mai mici, parca serpuind insa pastrand perfect distanta dintre ele. Au ocolit in cerc craterul, ca intr-un sens giratoriu, apoi au coborat pierzandu-se in el…
- Nu pot sa cred ! (am exclamat uimit)
- Uite poza … (mi-a raspuns el zambind din nou) iar acolo nu e tocmai un crater…
- Wow … (am exclamat si eu uimit)
- Nu a mai durat foarte mult si am aselenizat, in vazul tuturor… aici ma refer la cei de la Huston pentru ca restul lumii a vazut ce a vazut la televizor si nu mai comentez… au fost sferturi de adevar cu pozele prezentate cu susul in jos, cu cadre lipsa, cu filmari in Nevada si montate toate pentru a iesii ceea ce trebuia sa iasa. Revenind, am coborat din nava, am instalat steagul si am inceput, impreuna cu celalalt cosmonaut, Edwin Aldrin, sa facem primii pasi pe Luna. Era noaptea dintre 20 si 21 iulie 1969 … si nu am facut decat doi pasi si a inceput totul ! “Ce este asta ?!” am exclamat uluit catre colegul meu cosmonaut ( si… totul este filmat, totul este inregistrat tin sa-ti aduc aminte…) “Acolo este o forma de viata !” mi-a raspuns el in timp ce in casti, de pe Pamant, Huston ne transmitea sa “nu ne facem probleme si sa continuam explorarea solului” … “Oh boy !” am exclamat din nou uluit, “Exista intr-adevar ! …nici nu puteam sa-mi imaginez macar ca exista asa ceva !” . “Roger” ni s-a raspuns de pe Pamant, “Stim despre asta… deplasati-va in cealalta directie ! Intoarceti-va in cealalta directie !“ in timp ce eu continuam sa fiu uluit si sa nu-mi cred ochilor ” Doamne… chiar exista… Dumnezeule ce-o fi acolo ?! Aceste “Babies” sunt enorme, domnule! Gigant! Oh Dumnezeule ! N-o sa va vina sa credeti ! Va spun ca acolo sunt alte navete spatiale, aliniate pe partea intunecata a craterului… cei de pe Luna ne privesc ! ” . “Go tango, go tango !!!” ni se spunea intr-una in casti…
Am continuat sa inaintam pana in dreptul unei “sapaturi” perfecte in forma de disc, care pornea in jos de la nivelul Lunii. Parea un imens tunel invaluit in intuneric. Huston continua sa ne linisteasca in vreme ce aparatele care ne monitorizau pulsul si starea fizica, de pe Pamant, o luasera razna cu totul… ne aflam acum in partea de Nord a craterului Moltke iar cu fiecare pas pe care-l faceam simteam cum combinezonul parea a deveni tot mai greu…
… scriam istorie cu fiecare frame al camerei video…ba nu, rescriam absolut tot ce stiam oficial de mii de ani ! Eram pe cale sa intram, pe Luna, intr-un templu… baza … fortareata construita de foarte mult timp (!!) si aparent abandonata, acolo nu este atmosfera si nici frecare astfel,constructia, putea data de mii de ani inainte de a putea noi macar ajunge… de dimensiuni impresionante avand 60 metri lungime si circa 9 metri inaltime… incredibilul se petrecea si desfasura sub ochii mei si ai colegului astronaut care o luase inainte, eu filmand totul fara a mai respira ! Iar daca vrei sa ma intrebi din nou despre dovezi… poftim !
- Absolut incredibil ! (am exclamat eu uluit definitv)
- Te inteleg… (mi-a raspuns cu acelasi zambet obisnuit) este o reactie cu care m-am obisnuit, nu tu esti de vina ! Au trecut prea multi ani si prea multe minciuni in acest rastimp incat, creierul la nivel global, s-a obisnuit pur si simplu cu ideea impusa ca am mers pana acolo, am luat doua pietre si ne-am intors… iar apoi nu a mai avut pur si simplu nimeni curiozitatea sa mearga, de vreme ce noi o facusem deja ?! Nici vorba… deschisesem de fapt cutia pandorei, de care nu stiam cum sa fugim cat mai repede,mai departe… si nu stiu cat va mai dura pana sa ne intoarcem vreodata acolo, pe Luna, pentru ca nu mai depinde doar de noi ! Iar daca pozele nu-ti par concludente atunci am cea mai mare surpriza pentru tine, cata vreme nu o va sterge nimeni de pe internet pentru ca, trebuie sa-ti spun, adevarul apartine acum tuturor si nu mai poate fi oprit : ai mai sus adresa de youtube unde am incarcat tot filmul de pe Luna, intreg, netaiat, original, asa cum l-am filmat !
- Domnule Armstrong… neoficial trebuie sa se fi ajuns, totusi, la o concluzie vizavi de aceste ruine… am vazut ca sunt multe geamuri, ferestre vreau sa zic care par a fi exact ca ale noastre… de aici de jos ? Avand in vedere ca “noi” am fost o singura data acolo, chiar atunci, iar ce ati gasit erau edificii datand poate de mii de ani… putem intelege ca Luna era un fel de popas, de camping al unei civilizatii care ne-a “ajutat” sa devenim oameni din maimute ? Si ca exista probabilitatea sa mai fi stat prin preajma, Luna fiind totusi la o aruncatura de bat fata de distantele de la care puteau veni, pana au vazut ca lucrurile se aseaza pe cursul normal… prestabilit de ei ?
- Toate datele ne-au dus catre o singura concluzie : era un hangar …iata reconstructia digitala computerizata a “templului” :
- Domnule Armstrong…
- Lasa-ma sa termin… era un hangar si am folosit termenul de ruine, edificii… pentru ca, probabil, intre timp se intamplase ceva si l-au abandonat doar ca locatie… pentru ca Tera a fost supravegheata neintrerupt si, probabil, au vazut ca atinsesem si noi, oamenii, un nivel la care puteam vedea mai departe de nori ! Vreau sa zic “sa vedem” cu aparatura in detaliu… si, probabil, exista riscul sa le surprindem activitatea… sa-i vedem… “hangarul” nu reprezenta pericol deoarece, cum ai vazut, se afla sapat sub nivelul de suprafata al Lunii, sa ajungem acolo nu se asteptau… si s-au mutat !
- Unde ?!
…zambeste din nou : Pe partea cealalta… pe care noi nu o vedem niciodata !
- Domnule Armstrong…
- Nu trebuie sa mai spunem nimic, crede-ma ! (au fost ultimele lui cuvinte, lasandu-ma la fel de uluit ca si in momentul in care-l intalnisem… materializat din spatele transparentei unui nor de fum in care acum disparuse… probabil definitiv)
STOP. Am oprit reportofonul in lipsa vreunui interlocutor. M-am uitat in jur si eram singur. Totul disparuse, imagini, voci, emotii, soapte… ramanand doar cele ce-am putut sa le salvez pe blog… ma uit la ele si rasuflu usurat : sunt mai mult decat suficiente, sunt pozele, este filmarea originala (pana ce nu va fi stearsa de pe youtube!!), este Neil Armstrong acolo ! Pe micul birou improvizat pentru interviu ce ne despartise pana nu demult, sta mototolita o hartie pe care o desfac cu emotie… de unde aparuse acolo ? Citesc uluit ultimele randuri, era scrisul lui Armstrong, o mica sinteza in care-si pregatise ideile pentru interviu, erau intrebari pe care se asteptase sa i le pun probabil si le ratasem : “piramidele de pe luna”, “”turnul de 1 mila (1,6 km) inaltime”, “craniul umanoid din nisipul Lunii”, “formatiunea muntoasa reprezentand fata lui Nefertiti de pe Marte”… And of story. Huston, I’m comming home !
PS : Numele de cod “LUNA” (ca in romana) este folosit de catre U.S. Naval Intelligence Community atunci cand vine vorba despre partea nevazuta sau intunecata a Lunii, unde s-ar desfasura operatiuni uriase de tip andocare sau hangar si unde ar ramane nava/navele uriase mama in timp ce, cu farfurii zburatoare de dimensiuni mici, se viziteaza Tera…
PS 2 : Cum de nu s-a instalat o baza multinationala pamanteana acolo, pe Luna si “ne-am multumit” cu o statie spatiala undeva la mijloc… plutind a paguba ? Tot Neil Armstrong are si raspunsul : “According to the NASA Astronaut Neil Armstrong the aliens have a base on the Moon and told us in no uncertain terms to get off and stay off the Moon!” (cei de acolo ne-au transmis sa plecam si sa nu ne mai intoarcem niciodata !) 
PS3 : In 1994 a fost lansat satelitul Clementine pentru a fotografia, incontinuu, vreme de 2 luni suprafata Lunii…mai ales cea nevazuta. Satelitul a realizat 1,8 milioane (!!) fotografii din care au fost prezentate publicului… 170 de mii (??)
Sa zicem ca restul nu au iesit 
insa iata una dintre cele oficiale… blurate de prost gust, astupand efectiv obiectul de pe Luna… priviti terminatia “obiectului” in partea dreapta : 
