COSMIN DUMITRU

Ne “lipisem” rau de tot de toata echipa si tot ce a insemnat pentru noi Europa Nova… filmuletul acesta este un ultim omagiu adus team-ului de acolo, reconstruit din fragmente de filmari. Dintre apropiati cativa aveau sa ramana iar noi, restul trupei, aveam sa ne mutam la TVT’89 pentru un nou inceput. Acesta, avea sa dureze foarte putin din cauza arestarii lui Muja Marcelini, noul nostru patron dupa ce-l parasisem pe Constantin Dragan urmandu-i pe fratii Boeru :)

Una dintre “piesele de rezistenta” Totul a pornit ca o gluma, un material pentru emisiunea de divertisment ce se pregatea pentru revelion. Toata lumea si-a luat insa rolurile in serios, am invatat si textul lui Vanilla Ice si… cred ca a iesit un videoclip adevarat

Eu, Mile Carpenisan, Iulian (Jelly) Paslaru, Moshu, Jarko Vesici, Alin soferul… iar daca la un moment dat toti “actorii” stau cu gulerul de la haine ridicat peste gura si ochi, este pentru ca pistolul cu gaze s-a descarcat la un moment dat avand cartus pe teava… si era sa adormim cu totii la locul filmarii !! cam tot din astea faceam pe atunci, noroc ca de la douazeci si ceva de ani incoace ne-am revenit (in mare masura).

Toata lumea mainile in aer si se distreaza !! :) Boombastic este echipa NOVA impreuna : Europa Nova, Radio Nova, Renasterea, Lugojul, toata lumea noastra de atunci

Imi aduc aminte ca unuia dintre junii pe atunci ai echipei timisorene, Dorin Micsa ii tot spunea sa nu se mai ascunda in camera de hotel si sa se uite la obiectiv cand il filmam, ca poate devine celebru si sa-si aduca aminte de acest moment, noi fiind pe litoral… iarna, fiind ultimul meci al sezonului cu Farul. Junele de atunci nu era nimeni altul decat tizul meu, COSMIN CONTRA care mi-a devenit intre timp si “consatean” la Ghiroda

Da, imi aduc aminte ca in ’94 -- ’95 abia erau zorii televiziunilor private de adevaratelea, pentru ca exista TVT’89 inca din 1990, insa era o televiziune mai mult de suflet, cu aparatura rudimentara. Imi aduc aminte ca atunci ne priveau oamenii ca pe niste semi-extraterestrii, imbracati (cel putin operatorii) ca niste robocopi cu centuri de baterii, fire, reflectoare, veste si camere video enorme, atat cei simpli cat si oficialitatile, politia, toata lumea… eram in ochii lor niste “chestii intangibile, de la televiziune !”. Ce eram noi de fapt ? Eram niste tineri simpli, nebuni si plini de viata. Si ne distram de la opt dimineata pana dupa ora zece seara de cele mai multe ori, la servici, la bufet, la televiziune. Eram o familie care si lucra si se si distra in acelasi timp tot acolo, facand o treaba foarte buna : noi, nebunii aia de 20 de ani, impreuna, am luat premiul intai pe tara dintre toate televiziunile locale de atunci (la Bucuresti exista privat doar Soti si Tele7). E ceva, nu ?